Încep să cred că binele chiar este... molipsitor. 😊

Dimineață am inspirat încă doi oameni să vină la alergat. Sau, în cazul meu, la pas alert. 😄 Și am continuat tradiția începută ieri: am salutat toți oamenii pe care i-am întâlnit pe traseu. Mulți m-au recunoscut deja. Ne-am zâmbit și ne-am salutat în același timp. Parcă parcul a devenit puțin mai prietenos. Mai târziu, o vecină a plecat cu două pungi de haine pentru niște copii de la țară. Iar ei i-am dăruit un bol cu roșii adevărate. Din acelea care miros a grădină și au gust de copilărie. Eu am găsit o sursă tare bună și, dacă sunteți mai mulți din aceeași zonă sau din același cartier și vreți să vă organizați, vă dau cu drag contactul. M-am oferit și să cumpăr biletele de tren pentru câteva persoane pe care nici măcar nu le cunosc încă. 😊 Vom pleca împreună pe un traseu de munte să vedem Perseidele. Am setat și o plată recurentă către o asociație foarte dragă mie. De fapt, îmi sunt dragi atât oamenii de acolo, cât și ceea ce reușesc să facă. Cam asta a fost ziua de azi. P.S. Și acum partea care mă bucură cel mai tare. ❤️ Într-un mod aproape magic, binele începe să se întoarcă. O persoană dragă le-a făcut un cadou copiilor, fără niciun motiv. Iar eu, când am cumpărat vreo 8 kg de roșii 😄, am primit bonus încă un kilogram. Iar un alt prieten m-a invitat în poligon ❤️ Coincidență? Poate. Eu aleg să cred că binele circulă. Trece dintr-un om în altul, îi inspiră și pe cei din jur și, când nici nu te aștepți, se întoarce la tine sub o altă formă. Dacă postările astea conving măcar un singur om să facă un gest frumos astăzi, provocarea #JurnalDeMaiBine și-a atins scopul. ❤️