Happy că am ajuns aici. La 22. Nu neapărat întreagă, dar prezentă. :))))

Azi ceasul a sunat la 4:15. L-am oprit, am adormit cu el în mână și m-am trezit singură la 4:47. Ceea ce mi se pare deja un nivel superior de disciplină: corpul meu nu mai are nevoie de alarmă, știe singur că are de suferit. :)))) Mai ales că aseară am ieșit cu prietenii la L'Ondine, am ajuns acasă foarte târziu și am testat și câteva cocktailuri. În scop de cercetare, evident. :)))) Nu sunt perfectă, I know. Și ce bine. :) Dar la 5:30 eram acolo. Și cred că binele meu de azi e fix ăsta: nu trebuie să fii perfect ca să fii consecvent. Poți să ieși. Poți să te distrezi. Poți să dormi prea puțin, să mai bei un cocktail, să oprești alarma și să negociezi câteva minute cu viața. :))) Important e ca o abatere să nu devină motivul pentru care abandonezi tot. Am avut multă vreme impresia că disciplina arată foarte serios. Că vine cu somn la ore fixe, mâncare impecabilă, sport, apă, ordine și probabil cineva care îți împăturește tricourile pe culori. :)))) La mine, aparent, disciplina arată și cu cocktailuri seara și ochii mici la 5:30 dimineața. 😂 Dar arată. Și azi sunt foarte happy că am ajuns până aici. ❤️