Piua. Pauză.

Dunărea pare că seacă. Sau poate e furată. Adolescenții cresc pe TikTok. Sau poate descresc. Părinții sunt obosiți. Oamenii judecă. Politicienii se acuză între ei. Medicii, profesorii... fiecare pare de vină pentru ceva. Și atunci mă întreb, poate și pentru că încă mă urmărește Faust... unde mergem? E atât de ușor să arătăm cu degetul. Mai greu este să ne întrebăm: eu ce pot face? Am prieteni care, deși trec prin cele mai grele încercări, aleg să facă bine. Unul, bolnav de cancer, strânge bani pentru spitale. Altul merge prin țară cu o caravană anti-bullying pentru copii și adolescenți. Alții luptă pentru educație. Toți au nevoie de susținere. Și de multe ori aud: „Nu ne implicăm.” „Avem alte proiecte.” „Nu avem bani.” „Ce diferență fac 50 de lei?” Poate una uriașă. Poate o masă. Poate o ședință de terapie. Poate un drum până la spital. Poate un copil care nu renunță. Poate încă o șansă. Acum ceva timp, un prieten a donat 10.000 de lei pentru o fetiță bolnavă. Din banii lui. Ca om. Nu prin firmă. Nu dintr-o facilitate fiscală. Pur și simplu pentru că a simțit că poate face un bine. Am vrut să-i mulțumesc public. M-am oprit. Mi-am spus, ca de atâtea ori: „binele se face în tăcere.” Astăzi nu mai sunt convinsă că asta este întotdeauna cea mai bună alegere. Cred că binele merită să fie văzut pentru că exemplele inspiră. Și, de multe ori, un singur gest frumos îi dă curaj și altcuiva să facă la fel. Așa că mi-am lansat o provocare. În următoarele 7 zile voi face, în fiecare zi, un gest prin care să ajut sau să inspir pe cineva și voi povesti despre el. Nu ca să mă laud. Ci pentru că sper ca, la un moment dat, cineva să spună: „Dacă poate ea, pot și eu.” Poate peste o săptămână vom fi doi. Poate zece. Poate o sută. Poate nu vom schimba lumea. Dar sigur vom schimba lumea cuiva. Ne întâlnim pe traseul de bine. #JurnalDeMaiBine 📷 din arhivă