În weekendul ăsta am făcut ceva pentru prima dată: am plecat într-o tură organizată la munte cu un grup de…

În weekendul ăsta am făcut ceva pentru prima dată: am plecat într-o tură organizată la munte cu un grup de oameni dintre care nu cunoșteam pe NIMENI. :))) M-am dus cu necunoscuți și m-am întors cu oameni cunoscuți. Ba chiar cu unii cred că am pus deja câte o cărămidă la baza unei prietenii. Așa că inspirația mea de weekend și binele pe care vreau să vi-l las sunt câteva lucruri pe care le-am luat eu de pe munte. În afară de febra musculară. Pe aia o păstrez. :)))) 1. Dați-vă voie să plecați cu oameni necunoscuți, mânați de aceeași pasiune. E foarte posibil să descoperiți că singurul lucru necunoscut la ei era numele. :)) 2. Dați-vă voie să urcați pe munte chiar dacă n-ați mai făcut sport sau n-ați mai fost vreodată pe munte. Dar aflați înainte cât de greu este traseul și, foarte important, ascultați ghidul. Muntele e minunat, dar nu negociază cu entuziasmul nostru. :))) 3. Uitați-vă în jur. La munți. La cer. La oameni. La voi. Bucurați-vă de tot. Uneori suntem atât de preocupați să ajungem undeva, încât uităm să vedem pe unde trecem. 4. Și am făcut și binele meu intenționat. La un moment dat, lui Flori i-a fost foarte greu și a vrut să abandoneze. I-am dat bețele mele. Au venit și vorbele bune, și susținerea oamenilor din jur, apoi încă un pas și încă unul. Și a reușit. A terminat traseul și și-a dus visul până la capăt. Erau doar două bețe. Dar uneori exact atât îi trebuie unui om ca să mai facă un pas. Nu vă pot povesti în cuvinte peisajele. Nici cum ne-am simțit mușchii - deși pe ei îi simțim și acum FOARTE bine. :)))) Nici poveștile de pe munte, râsetele, liniștea, determinarea sau sentimentul ăla fabulos când te uiți în urmă și îți dai seama cât ai urcat. La propriu. Și, uneori, puțin și la figurat. :) Dar pot să vă spun atât: Cred că mi-a intrat un nou microb în sânge. :))) Și presimt că e din ăla pentru care nu vreau tratament.