Ieri am simțit oboseală fizică, din aia în care corpul începe să-ți trimită notificări și, spre deosebire…

Ieri am simțit oboseală fizică, din aia în care corpul începe să-ți trimită notificări și, spre deosebire de cele de pe telefon, parcă n-ar trebui să dai chiar swipe. :))) Și totuși, am ales să merg mai departe, m-am trezit și am ieșit la „alergat”, termen folosit în continuare foarte generos pentru pasul meu alert. :))) Îmi împing limitele, dar vine și pauza. Promit. Ba chiar o pun în calendar, să fim siguri. :)) Știam că urmează o zi plină de întâlniri și call-uri, iar mintea mea începuse deja cu „n-o să reușești să te ții de plan, azi n-ai timp să faci un bine sau ceva frumos”, doar că, în timp ce eram într-o întâlnire cu un om pe care îl apreciez mult, mi-am dat seama că nu trebuie să plec nicăieri să caut binele. :) Am ales intenționat să-i spun cât de mult apreciez modul în care lucrează, cât este de implicat și cât de frumos creează în jurul lui, pentru că noi avem obiceiul ăsta minunat de a gândi lucruri frumoase despre oameni și de a le ține pentru noi, să nu „și-o ia în cap”, să nu exagerăm, să nu creadă cine știe ce. :))) De parcă ni se termină cuvintele frumoase dacă le folosim. Apoi, împreună cu colegii din PLC, am pregătit un mesaj de „La mulți ani” pentru Marius Spiridon, iar pentru că ziua mea s-a terminat tot în call-uri, fix la 12 noaptea am reușit să-i trimit și mesajul meu. Ca adolescenții. :))) Nu știu dacă s-a bucurat sau m-a blagoslovit la ora aia, dar intenția a fost bună. :)) Și, pentru că nimic nu e întâmplător, chiar ieri mi-a revenit în minte un mesaj de-al lui pe care voiam să-l împărtășesc cu voi: „Când renunți la a fi cineva, descoperi să fii nimeni şi atunci poți fi oricine.” Procesați asta. :) ❤️