Se încarcă...

Asta a fost patalamaua pe care mi-a pus-o cineva când a aflat că sunt însărcinată cu tripleți și mai am un copil. Patru copii și o carieră păreau, în mintea lui, incompatibile. Eu încă nu știam cum aveam să le împac, dar nici nu mă gândeam că tocmai se încheiase tot ce puteam deveni. Copiii m-au inspirat și m-au împins să-mi depășesc multe limite, să ies din zona de confort, să învăț singură lucruri pe care nici nu mă gândeam că le pot face. Să mă joc, să fiu creativă, să mai las controlul și să accept că uneori învățăm împreună, din mers. Tot ei m-au învățat să pun limite și să le respect pe ale mele, să cer ajutor, să am mai multă răbdare, să o iau de la capăt și să mă iubesc și pe mine. Pentru că îmi doresc să aibă un exemplu bun, iar asta include și o mamă care își face loc în propria viață. Ce vreau să vă spun? Faceți copii! :)) Stați, nu asta voiam să vă spun. Fiți atenți la ce lăsați să vi se lipească de voi din vorbele altora. Oamenii vă pot spune, cu multă convingere, cum va arăta viața voastră, dar uneori vă povestesc doar propriile frici. Și ar fi păcat să ajungeți să le trăiți. Mi-a revenit de multe ori în minte discuția aceea cu directorul de marketing de atunci. Și îi sunt recunoscătoare, chiar dacă vorbele lui au durut. M-a făcut conștientă că acela putea fi unul dintre scenarii. Eu am ales să-mi construiesc altul. Cu patru copii, cu oboseală, uneori și cu miros de mâncare, dar și cu multe lucruri pe care poate nici n-aș fi avut curajul să le încerc fără ei. :)
Vezi postarea originalăDin același jurnal
+5Fraza asta și-a pus amprenta pe mine ieri. Mă tot gândeam că, până la urmă, asta facem cu toții prin viețile noastre: am vrea să zburăm, dar ne…

În suflet. În oameni. În casă. În gânduri. Sunt într-un punct al vieții în care îmi dau voie să văd mai clar. Și observ ceva interesant: pe măsură…

umbrele de pe pereți. A fost greu. Cum găsești liniștea? Cum îți pui pauză fără să simți că trădezi tot ce e urgent? Cum te oprești din alergat ca…